Complexul Turistic "Poiana Zânelor" este asezat la poalele Muntilor Rodnei, la granita dintre judetele Bistriţa-Nasaud, Maramures si Suceava. Amplasarea este absolut unica, complexul fiind asezat in mijlocul unei paduri de molid si inconjurat de un lant muntos. Complexul se afla pe raza comunei Sant, ultima asezare pe Somes, situata la o inaltime de 629 m. Numele comunei este dat de trecutul ei zbuciumat, din timpurile cand locuitorii din zona sapau santuri de aparare impotriva navalirii barbarilor. Satul a devenit celebru prin tabara de cercetare sociologica organizata de Dimitrie Gusti, care a intarit constiinta valorilor comunitare si a folclorului Somesan.
Din Poiana Zânelor sunt de parcurs doar 120 de kilometri pentru a ajunge la manastirile din Bucovina si 160 de kilometri pâna in Pasul Tihuta, locul încarcat de istorie si legende transilvane care l-au inspirat pe Bram Stoker la scrierea romanului "Dracula". Cei care vor sa viziteze Cimitirul Vesel din Sapanta sau piata de tesaturi de aici, trebuie sa stie ca au de parcurs doar 150 de kilometri din Poiana Zanelor. Complexul Turistic "Poiana Zânelor" poate organiza excursii la toate obiectivele enumerate mai sus cu microbuzele proprii.
Imprejurimi: Varful Ineu, Muntii Suhardului, Vf. Omului, Lacul Lala, Gradina Zanelor, Paraul Zanelor.
Trasee turistice:
- trei trasee spre Varful Omului (1935 m) marcate la standard international
Legenda din Poiana Zânelor
Dincolo de frumusetea de basm a peisajului, "Poiana Zanelor" ascunde multe povesti cu zane. Turistii care vor poposi in zona au ocazia sa asculte chiar din gura localnicilor povesti cu zane, intamplari despre care oamenii locului jura ca sunt absolut reale. Povestile cu zane sunt uneori frumoase, alteori inspaimantatoare. Zana cea buna duce oile de pe un munte pe altul pentru a avea mai mult lapte, dar ii si pedepseste pe cei care incearca s-o opreasca. Ciobanii din zona povestesc ca aproape in fiecare an, la cateva zile dupa masuratul oilor, zana vine, deschide staulul si ia turma de oi, iar cainii o insotesc cuminti, fara a latra. De fiecare data, turma dispare imediat dupa miezul noptii si, cu putin timp inainte de ivirea zorilor, zana aduce turma de mioare inapoi. Satenii spun ca niciodata nu a lipsit vreo mioara din turma, dar sustin cu tarie ca cel care incearca sa intoarca turma sau sa urmareasca unde duce zana oile, va ajunge rau. Ciobanii spun ca de fiecare data cand oile sunt duse de zana, dau mai mult lapte.
Batranii din zona mai povestesc ca, nu o data, zana a incercat sa ademeneasca ciobanii, mai cu seama pe cei tineri, frumosi si, mai ales ... neprihaniti. Cei care au facut greseala sa creada in glasul dulce si mieros si i-au raspuns cand i-a strigat pe nume, s-au trezit purtati de pe un munte pe altul. In localitatea Sant, traieste si astazi un batran care, in tinerete, a facut greseala sa raspunda chemarii zanei. Batranii satului povestesc in soapta ca l-au gasit aproape fara suflare, ghemuit la radacina unui brad. A suferit un soc atat de puternic incat sanatatea i-a fost afectata pe viata. Nu s-a mai casatorit niciodata. Si totusi, cei care vor sa o prinda pe zana trebuie sa aiba la ei cureaua pe care au purtat-o la cununie, cel putin asa sustin localnicii. Despre zana, batranii satului stiu doar ca este foarte frumoasa si ca are parul foarte lung, astfel incat pare imbracata in par.
Tot in muntii Suhard, la cateva sute de metri sub poalele Varfului Omului (1932 m), se afla Gradina Zanelor. Aici sunt straturile zanelor, de unde ciobanii isi iau vara ceapa sau alte legume care cresc acolo. Tot in zona este si Paraul Zanelor, izvorul in care frumoasele se scalda, ascunse de privirea pamantenilor. Vara, zanele se joaca cu frunzele sau cu fanul, pe care le ridica fuioare, fuioare, catre cer si nu renunta la jocul lor pana cand satenii nu rostesc descantecul:
"Frumoasa sunteti,
Frumoasa va duceti,
Cu mine nimic n-aveti!"
|
